luni, 31 mai 2010

''Music/makes the people/come together/YEAH!''

Dudule, dacă citeşti, ai intrat deja în stare Madonna, nu? Adevărul e că ea sau cine o fi compus melodia a avut mare dreptate. Despre ce voiam să scriu? A, da. Despre muzica mea preferată, despre creme de la creme din fonoteca de aur (...) a player-ului meu. Câteva melodii care merită ascultate la nesfârşit. Pe cuvânt de cercetaş!









(Mulţumiri prof. Pamfil pentru descoperire: încercaţi să ascultaţi melodia asta, Chanda mama, la o plimbare în oraş; garantez că oricât aţi cântări, vă veţi simţi mai uşori)

Chipul lui Bryan Adams face toţi banii...



Oamenii ăştia ar trebui să se înmulţească FOARTE REPEDE ŞI ÎN NUMĂR MARE, să se dea la toată lumea, cum se spunea înainte de 1989. Pe lângă vocile absolut superbe, mai arată şi într-un mare stil. Ce face un costum dintr-un bărbat... Luaţi aminte! Deşi puteau să se îmbrace şi în chiloţi de tablă, că tot BUNI erau...



Iarăşi o melodie de plimbare...

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro





O melodie pe care am căutat-o 2 ani şi pe care am ascultat-o o lună continuu!!!


Moya Brennan e sora Enyei. În umila mea opinie, cântă mult mai bine decât ea.


Zeiţa jazz-ului, ce a suferit de schizofrenie....






Pe când Shakira era orice altceva decât comercială


O melodie şi un film superb


Aduce aminte de bal (jos pălăria Codrin & Co.)




Last, but not least, cea mai faină melodie a verii de pe acum



Voi reveni cu posturi pentru muzică house.

Babies (sau coşmarul femeilor necăsătorite şi nu numai)





Azi dimineaţă, pe când frate-meu încingea tastatura jucându-se intens, mi s-a filat un bec pe instalaţie şi m-a apucat googălitul de bebei. De fapt, am vrut să caut posterul pentru un minunat documentar peste care am dat pe youtube şi am dat peste câteva imagini frumoase care mi-au amintit de vremurile bune când nu ştiam nimic (de parcă acum ştiu multe tare) şi nu trebuia să mă duc la toaletă :))
P. S: Sorry, dar nu ştiu cum să fac să apară scrisul şi apoi pozele...
Yelllllow! Mi-am făcut blog, people! Şi DA, mai sunt cine ştie câte milioane de oameni care au ceva de spus, dar de ce n-aş fi şi eu una dintre ei?
Anyway, promit solemn cu mâna pe tastatură că voi încerca să-l fac interesant, la o adică, după 4 ani de liceu ar trebui să-mi rămână ceva în cap, dacă nu prea multe, atunci măcar destule încât să adun câte ceva demn de interesul public (BIIIIG WORDS)