Nu suntem în această situaţie, sunt perfect conştientă. Dar manifestul de mai jos din ediţia de ieri a ziarului Naţional, pe care mi-am permis să-l citez în întregime, dă de gândit.
„Noi, cei născuţi la începutul anilor 60 şi cei născuţi în anii 70, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decît atunci cînd au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii paşi pe lună, despre războaie sîngeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva odată.
Sîntem ultima generaţie care a jucat “De-a v-aţi ascunselea” , "Castel”, „Raţele şi vînătorii”, „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „De-a prinselea”, „Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat „Un, doi, trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii „Şoimi ai Patriei” şi ultimii „Pioneri”.
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză… Şi am cîntat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolăm cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atît de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cît şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, “Cireşarii”, şi am băut Cico şi Zmeurată şi ni s-a părut ceva extraordinar cînd au apărut primele sucuri „de la TEC” fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruşi.
Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri să jucăm „Fîntîniţa”, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dădea un pretext să „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.
Noi sîntem cei care încă au mai „cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvîntul „sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperînd că persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine îţi place?” că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai sîntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mîini după ce ne-am jucat cu toţi cîinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de cîte lipide şi glucide mîncam, părinţii noştri nu au „child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentara, şi cîte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am rîs la bancurile cu Bulă, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporană nouă.Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi sîntem cei care mai ţinem minte emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş".
Sîntem o generaţie de învingători, de visători, de „first-timers”… Dar sîntem şi generaţia care vede limpede cum ne pierdem ţara… Noi sîntem ultima generaţie de sacrificiu a lui Ceauşescu şi prima de după Revoluţie.
Noi am pierdut de două ori, şi atunci, şi acum. Azi, sîntem la fel de săraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea???? Atît: să ne opunem manelizării programate a României! Voi cei din generaţiile 60-70 alăturaţi-vă nouă şi trimiteţi la toată lumea acest mesaj!
Dacă citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gînduri, eşti de-al nostru! Poate învăţăm să ne-apreciem şi să nu ne mai vindem pe nimic!”
Acesta este manifestul unor generaţii care au trăit simplu şi s-au bucurat de lucrurile simple. ''
