Azi a fost zi de miting în simpaticul nostru orăşel (cui nu-i place Piatra-Neamţ să plece văzând cu ochii, tant pis!). Nu e nimic deosebit, privind la televizor. Am văzut şi eu imagini cu greva din Bucureşti şi nu m-au făcut decât să-mi pară rău de bieţii oameni care au stat în picioare atâta timp şi au zbierat... la Casa Poporului. Dar azi...
Azi am trecut prin faţa Prefecturii şi mergând de-a lungul bulevardului spre BRD, mi-am încetinit paşii fără să vreau. Am văzut pensionari ce se sprijineau de terasele din spatele Romtelecom, am auzit strigăte cu un răspuns surd, am văzut Poliţia şi mi s-a făcut rău. Pe toţi sfinţii, am crezut că intru în pământ de ruşine şi mi s-a pus un nod în gât. N-am crezut că voi trăi să văd aşa ceva, este absolut îngrozitor. Vai de... toate alea ale noastre. Nu cred într-o prosperitate nemţească, aşa cum ar vrea toţi, pentru că e aiurea să te compari cu cei mai buni.E ca şi cum Guţă ar vrea să ajungă Pavarotti.Dar un PIC! UN PIC MAI BINE, CHIAR NU SE POATE?!?!?!
Ca să fii ca germanii, trebuie să munceşti ca germanii, fapt ce îmi aminteşte de comentariul cuiva de pe descoperă.ro, care spunea clar că în Canada, o ţară extra dezvoltată, nu umblă covrigii cu colaci în coadă, cum cred unii, cine trăieşte decent munceşte de-i sar ochii, nu tu familie, nu tu timp... apăi să lase românaşul nostru grătărelul, gunoaiele de weekend ş.a.m.d ca să pună osul la treabă? Hait! Plimbaţi ursul, dacă nu i-aţi omorât pe toţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu