Piesa e destul de cunoscută, din ce îmi amintesc, solistul e one hit wonder. Versurile mi-au venit pe canalul memoriei absolut întîmplător înainte să scriu ce scriu acum.
La biroul unde lucrez de ceva vreme a venit ieri o ţigancă - dar o ţigancă genuine, nu aşa, cu 8 copii dintre care unul e handicapat şi ea s-a înregistrat ca asistentul său însoţitor. A venit la noi pentru un serviciu obişnuit şi i-a cerut lămuriri mai la obiect colegei mele, neînţelegînd rostul unei proceduri. După ce a înţeles cît de cît, a exclamat cu un oftat: ''Taare-i greu să n-ai carte!...'' ... Chestie care te poate pune serios pe gînduri. Cu mine, cel puţin, aşa s-a întîmplat. Ca să nu mai zic că îmi venea să intru cu totul în pămînt la gîndul că şi eu, şi colega mea ne-am retras genţile mai aproape de noi cînd a intrat rroma în birou.
Înainte să plece, a mai lăsat o ''pastilă'': ''Nu mai e de stat în ţara asta, musai e să plecăm...''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu