Iar n-am mai scris de-o groază de timp, sigur mi-am dezamăgit fanii:)) N-am mai scris graţie şi datorită mirobolantului meu job. Job care îmi place, deşi am crezut că voi da chix sută-n sută în prima săptămână, prima lună etc. Şi am trecut prin chestii destul de nasoale în cele trei luni finite. But I'll survive, I will survive! Pot să spun că n-am timp să mă plictisesc, dar când am, nu ştiu cum se face că parcă ar fi doar perioadă de tihnă suficientă ca să mă războiesc din nou cu ''italienii'', ''spaniolii'', ''da' de ce costă atîta?!'', ''da' vreau repede şi totuşi vin după o lună după act''...
Pot să spun că sunt mândră de mine? Am dreptate s-o fac? Nu prea mai ştiu, ce, în viaţă nu le poţi şti pe toate. Cu ideea asta m-am împăcat, dar asta nu înseamnă că am renunţat la autoeducare. Încerc din răsputeri. Dar să revin: sunt mîndră de mine pentru că nu mi s-a întîmplat decât de 2 ori să încurc borcanele. Şi am reuşit s-o scot la un capăt!
Mai sunt mândră de mine şi pentru că am învăţat valoarea banului: zero barat şi nimic mai mult. Banii sunt un mijloc, nu un scop. Am renunţat la complexe de genul ''vai, n-am bani să merg la Paris'', deşi mărturisesc că mă doare să pierd ani de-a rîndul concerte extraordinare, cum va fi cel de la U2, Bon Jovi... Acum poate părea că ultimele două propoziţii se bat cap în cap, dar nu e aşa. Ce am vrut să spun e că am învăţat să despart capriciile inutile de ceea ce îmi doresc cu adevărat. A propos de asta, discursul mi-e mai clar, spun exact ce trebuie, fără artificii, cu acurateţe. Nu mai am timp să-mi pierd timpul.
Tot mă roade că nu pot merge la facultate. Mă roade mai ales când cunosc oameni noi la birou, sunt întrebată ce vârstă am (99% se holbează ''blank'', tot nu-mi arăt vârsta) şi sunt invariabil întrebată ''da' de ce n-ai dat la facultate?''. Oy... de-aş avea un ban pentru fiecare om care m-a întrebat asta, mi-aş putea plăti taxa. Pur şi simplu, cuvântul ''facultate'' îmi face stomacul să se strângă ca atunci când primeşti un pumn surd. Numai tu îl auzi în tine. Citeam un articol în ''Dilema Veche'' online şi m-am blocat pentru câteva secunde citind fraza: ''să pot lua parte la cursurile unor profesori excepţionali''. N-am putut să nu mă gândesc instantaneu: ''De ce nu şi eu?''. Poate ca să pot să învăţ pe pielea mea tot ce am învăţat până acum. Şi tot ce va urma.
Pot să spun că sunt mândră de mine? Am dreptate s-o fac? Nu prea mai ştiu, ce, în viaţă nu le poţi şti pe toate. Cu ideea asta m-am împăcat, dar asta nu înseamnă că am renunţat la autoeducare. Încerc din răsputeri. Dar să revin: sunt mîndră de mine pentru că nu mi s-a întîmplat decât de 2 ori să încurc borcanele. Şi am reuşit s-o scot la un capăt!
Mai sunt mândră de mine şi pentru că am învăţat valoarea banului: zero barat şi nimic mai mult. Banii sunt un mijloc, nu un scop. Am renunţat la complexe de genul ''vai, n-am bani să merg la Paris'', deşi mărturisesc că mă doare să pierd ani de-a rîndul concerte extraordinare, cum va fi cel de la U2, Bon Jovi... Acum poate părea că ultimele două propoziţii se bat cap în cap, dar nu e aşa. Ce am vrut să spun e că am învăţat să despart capriciile inutile de ceea ce îmi doresc cu adevărat. A propos de asta, discursul mi-e mai clar, spun exact ce trebuie, fără artificii, cu acurateţe. Nu mai am timp să-mi pierd timpul.
Tot mă roade că nu pot merge la facultate. Mă roade mai ales când cunosc oameni noi la birou, sunt întrebată ce vârstă am (99% se holbează ''blank'', tot nu-mi arăt vârsta) şi sunt invariabil întrebată ''da' de ce n-ai dat la facultate?''. Oy... de-aş avea un ban pentru fiecare om care m-a întrebat asta, mi-aş putea plăti taxa. Pur şi simplu, cuvântul ''facultate'' îmi face stomacul să se strângă ca atunci când primeşti un pumn surd. Numai tu îl auzi în tine. Citeam un articol în ''Dilema Veche'' online şi m-am blocat pentru câteva secunde citind fraza: ''să pot lua parte la cursurile unor profesori excepţionali''. N-am putut să nu mă gândesc instantaneu: ''De ce nu şi eu?''. Poate ca să pot să învăţ pe pielea mea tot ce am învăţat până acum. Şi tot ce va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu